Istoria Bisericii „Sfinții Împărați” din Ploiești
Încercată de vremuri, dar statornică în credință
De peste un secol, biserica noastră străjuiește orașul ca un simbol al credinței neclintite. Ridicată pe temelia tradiției și a evlaviei, a fost martoră a veacurilor, trecând prin vremuri de încercare, cutremure și distrugeri, dar de fiecare dată a renăscut, mai puternică și mai frumoasă.
☦ Din 1902
În imediata apropiere a centrului Ploiești, situată între străzile Take Ionescu, I. L. Caragiale și Mărășești, se înalță Biserica Sfinții Împărați "Constantin și Elena". Ea ocupă locul a două biserici mai vechi. Despre prima nu se știe nimic. A doua a fost zidită în anul 1831, după cum ne arată pisania cu caractere chirilice, cu următorul cuprins:
“Această Sfântă și Dumnezeiască biserică ce se prăznuiește cu hramul Sf. Împărați “Constantin și Elena”, al doilea zidind-o din temelie mitropolit fiind Kir Grigorie, prin osârdia și cheltuiala dumnealor Kir Polihronie D. și Kir Boșcul, împreună cu alți mahalagii și pravoslavnici creștini. Leat 1831, august 29.“
Ajungând cu vremea prea mică pentru credincioșii parohiei, aceștia, împreună cu osârduitorul prim ctitor preotul Costache Teodorescu, au ridicat o nouă biserică - cea actuală - a cărei construcție a început la 17 iunie 1894 și s-a terminat în 1902 prin donațiile: Mitropoliei, județului, Primăriei, enoriașilor și prin ofrandele altor persoane din oraș și din țară, așa cum arată cea de-a doua pisanie de pe frontispiciul bisericii. S-a sfârșit în 10 noiembrie 1902, fiind Mitropolit primar Iosif Gheorghian. Arhitectul construcției a fost Ioan Socolescu.
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a distrus turla cea mare zidită din cărămidă, a cărei cădere a provocat și prăbușirea părților laterale ale naosului. Celelalte trei turle au fost greu zdruncinate și acoperișul distrus. În anul 1941 s-a reînceput renovarea după planurile întocmite de arhitecții Toma Socolescu, D. Ionescu Berechet și Naumescu, ajutați de inginerul betonist Cora.
Turla cea mare s-a construit din beton armat, celelalte trei turle au fost consolidate și acoperișul reparat. După consolidare și tencuire din nou, s-a început lucrarea de pictură. Încă nu se terminaseră lucrările de pictură, când în anul 1944 bombardamentele aeriene au pricinuit noi distrugeri bisericii, încât a trebuit din nou reparate toate stricăciunile și apoi terminată pictura.
Biserica a fost resfințită, Duminică, 16 decembrie 1945, în timpul păstoriei P. F. Patriarh Nicodim, de P. U. Episcop Gafton, înconjurat de un impunător sobor de preoți și diaconi, precum se arată în cea de-a treia pisanie de pe frontispiciu, paroh fiind preotul Aurel Popescu.
Slujitor al bisericii, 1947-1991
Din punct de vedere arhitectonic, biserica este un monument deosebit de frumos și impunător, în stil bizantin.
Lungimea în interior este de 39 m., lățimea este de 15,30 m., la sânuri fiind de 21,20 m. - Bolțile pronaosului și naosului și balustradele răsfirate de ambele părți sunt susținute de opt stâlpi maiestuoşi și bogat împodobiți de pictură. Catapeteasma este făcută din lemn de stejar, sculptat cu deosebită măiestrie, reprezentând un câmp bogat de dantelărie fină și elemente decorative lucrate cu multă artă, împodobită cu 11 icoane mari îmbrăcate în argint.
În exterior, biserica prezintă la intrare un portal de catedrală, precedat de trepte largi și scăldate în lumină. Patru turle mărețe dau bisericii o înfățișare deosebită, reamintindu-ne, ca stil - așa cum spune M. Sevastos în monografia orașului Ploiești - de mănăstirea Curtea de Argeș. Biserica este construită din cărămidă, având la bază un soclu de doi metri înălțime, din piatră. Zidurile sunt foarte puternice având o grosime de aproape 1,50 m. Acoperișul este din tablă din fier zincată.
Pictura bisericii,
realizată în tehnica „fresco”
Pictura, începută în anul 1940 și terminată in 1945 este opera pictorului Nicolae Pană, având ca îndrumător pe profesorul I. D. Ştefănescu, președintele comisiei de pictură bisericească. Executată în tehnică “fresco”, ea se păstrează în bună stare, înveșmântând pereții interiori în chip bogat până în anul 1977, când cutremurul din 4 martie a deteriorat substanțial pictura și turla mică.
În anul 1986 stricăciunile au fost reparate, pregătindu-se biserica pentru restaurarea picturii. Un alt cutremur din 30 august 1986 a afectat și mai mult pictura și însăși structura bisericii. De acum nu se mai putea vorbi de restaurare, ci de consolidare.
Lucrările au început în anul 1989 sub conducerea preotului paroh Mihail Colotelo. S-a dat tencuiala jos până la cărămidă, s-au îmbrăcat zidurile în plasă de fier, s-au făcut stâlpi de consolidare a turlei mari, s-a îndreptat turla mică și s-a tencuit din nou toată biserica.
În anul 1994 s-au început lucrările de pictură din nou, tot în tehnica “fresco”, lucrări executate de pictorul Ene Ion din Bucov. În anul 1999 s-au finalizat aceste lucrări, paroh fiind preotul Anghel Marin.
Compozițiile picturale impresionează și atrag prin caracterul lor personal, introducând o notă vie, caldă și arâtând străduința pictorului de a realiza o pictură cu adevărat bizantină.
Ansamblul este grandios, tonurile sunt calde și măiestrit îmbinate, culorile armonioase și peisajul bogat. Portretele sunt remarcabile, au plasticitate și expresie, iar temele sunt însuflețite de acțiune. Numărul mare de teme și figuri zugrăvite, alcătuiesc o mică enciclopedie creștină, de esență și spirit ortodox.
În ziua de 14 noiembrie 1999 a avut loc slujba de resfințire, săvârșită de P. S. Vicențiu Ploieșteanul - vicar patriarhal, în fruntea unui sobor de preoți, protoereu fiind preotul Gheorghe Lazăr.
